Cand eram mica-mica am facut cunostinta cu o serie de ‘neni’ (plural de la nenea 😛 ) care se perindau mai mult sau mai putin pe la noi prin apartament. Cand ne-am mutat in Bucuresti tata i-a adus dupa el din tineretile inversunate pe Hendrix, Floyd, Janis, Johnny Cash, Dire, Doors, Deep Purple si Zappa, iar eu mi-am petrecut toti anii de dupa intre acorduri care mi-au clarificat dependentele.
El asculta aceeasi muzica si azi. Chit ca nu o mai face cu o chitara in mana ca acum 30 de ani, ci in fata laptopului; Eu mi-am largit granitele pana departe; dar ma intorc cu drag de la fiecare dezastru care ma decupeaza la notele care ma recompun.
Deviaţii de Stereo 