Cosmic Audrey

Archive for November, 2009|Monthly archive page

Isn’t it funny how we don’t speak the language of love?

In deviatii de stereo on November 19, 2009 at 3:21 pm

Look.. I don’t do facebook conversation, I don’t do YM, I don’t blog. I hate bathing in comments from people I never met and I honestly don’t give shit if they appreciate my writing or not. This is basically why I deleted my HI5. I really dislike showing my face in my avatar. I don’t think it’s ever relevant for my mood. And it’s really so non important, it’s not my face I want people to notice. My last connections to this world are only necessary for to my work. And, even so, I actually think they could translate back offline. With phones, like ordinary phones and not cell phones, with typweritwers, handwritten letters – which, btw, you don’t need to send but give – and dates. I do dates, I used to do late phonecalls and write pages, but that was like hundreds of ages ago. Actually, I haven’t written a single page in two years I think which pretty much sucks, cause now not only I can’t give coherence to phrases anywhere else but here but I can’t write anymore. On paper, with pen. Literally. So before I eventually shut down all these, I will try and exercise again writing with my own hands, answering my phone (the one from my home, actually) and going out everywhere else I haven’t been. Same as I can live so well without television I’ll do just fine without the Internet. And not to mention radios, ancient ones, with ancient French music. Ta-dah. You do know where to find me.

*I had to write this in English since I havent practised that in years as well. Crappy Romanian language.

I don’t understand these chemical reactions feeling like explosions in my left side of the brain

In aberatii de stereo on November 18, 2009 at 10:42 pm

Şi când deschid ochii, şi când aprind lumina înapoi spre lume, te văd; încă te odihneşti adânc în amintirile mele, iar acolo zâmbetul perfid nu i-a luat încă locul celui pe care îl revăd, neatins de oameni, neîntins, neparalizat în înverşunare. În acest ultimul an trecut, următorul cel mai intens – şi nu mă îndoiesc că se vor opri să vină. Persistenţa, persistenţa, nu mă părăseşte niciodată. Nu înţeleg exact nici cum această străină care s-a cernit şi nu s-a mai întrebat dacă îţi poţi duce inima la reciclat s-a instalat în scaunul meu, în hainele mele, în gândurile şi sub pielea mea. Nu înţeleg exact nici această credinţă a ei care se încăpăţânează, totuşi, să pâlpâie. Dar mă gândesc, din clipa asta, cum îţi duci inima la reciclat?

And time started walking against her

In carti, deviatii de stereo, Insomnia on November 14, 2009 at 11:25 pm

n58264596417709706042

Alice with a million lifetimes, hearts orchard with no hearts to pick, little legs so heavy, fingers counting days to pass. Lumina zilei. This year’s love had better (b)last. Alb arzător şi neted, în faţă, şi cât cuprinde de-acum înainte.  Rămas-bun

I think I found it

In aberatii de stereo on November 12, 2009 at 7:24 pm

6a00d834527a7669e20120a6156a70970b-800wi

6a00d834527a7669e20120a66cc28e970c-800wi

This looks so amazing I hope I won’t change my mind in the next five or seven years. What, did you think I’m senseless?

I read our lines and know we don’t exist

In deviatii de stereo on November 8, 2009 at 9:34 pm

14655_174131496700_697111700_3354124_8022976_n

 

E corect ca paginile astea să ajungă într-o carte, când din autori nu rămâne nimic? Un drum de cinci ore e arhiplin de vise din cele mai nefireşti, şi, ca şi eroul meu Alexandre, ştiu că în imaginaţie totul rămâne inevitabil posibil. Valurile negre ale rochiei mele pe duşumea (căci trăim într-o aparentă ţară fără umeraşe), degetele mele aprinzându-mi o ţigară şi mâinile tale învelindu-mi spatele gol înainte să dispari afară.