Cosmic Audrey

Archive for the ‘My bitter half’ Category

Live with me

In My bitter half on January 6, 2010 at 10:13 pm

So here’s the deal.

I want Paris.

It’s an obscure town for those who want to betray themselves and live this decadent life people write novels about.

And drink champagne for breakfast, and wake up at noon.

And laugh insanely and feel beautiful.

I will love you even better.

Because you’re dead poetic, knife-sharp minded and even more sick at your head than myself.

Because you don’t dress up.

You’re not beautiful or stunning, but you have the genuine words to undress my every inch of the brain.

And I wanted my gown to be black and waves of lace because of you.

I love you and I’ve chosen darkness.

With you, I could hide for the rest of my days, I could tear apart people’s lives and rise with pleasure, write deliriously, deliciously honest.

[note to Laura] It took me about five minutes to realise that this is the most coherent, impassionate and sincere love statement I ever made. I did not even had to think about it, to ponder my words, to seek for reasons. It all just came as if I always knew things should feel that way. And the dress part…it’s most uncommonly true. After I saw Jeux d’Enfants I thought it should be red. But I wouldn’t plan on looking like the wedding crasher. I would have dressed, toes to torso, in shimmering lace and taffeta and walked down the isle. And this is bullshit, cause he’ll never break his vows of supreme fidelity to a rich girl named after male masturbation.

He was the line between pleasure and pain, but me and my feet have some years to reclaim

In My bitter half on January 6, 2010 at 9:56 pm

Vanny avea dreptate. Eşti mai prezent acum în viaţa mea decât ai fost vreodată realmente. Şi nu mă pot opri din a cântări situaţiile, de a mă gândi la acel teoretic “dacă”, acel teoretic bine care nu durează, nu vine, nu se întâmplă.

Dar abia acum îmi pot imagina un asemenea episod orbitor, cu baza comparaţiei în ambele mâini. Îţi opreşti maşina pe strada mea şi aştepţi să cobor, în rochia aceea apăsătoare de rămas-bun, de rămas-vag, de început de noiembrie. Nu vreau să rămân, nu vreau să plec, nu vreau să reculeg pe braţe comatoza. Dar în memoria mea,

deschizi uşa şi, în cele din urmă, spui doar: Tu eşti.

Eu, intai octombrie, Bunny

In My bitter half on October 1, 2008 at 9:01 pm

Nu am mai inceput scoala, nu am mai inceput nimic. Intai octombrie fara frunze, fara drum, fara perechea de ghete galbene; Fara facultate, soare pe banca, soare in par, soare in coltul gurii. Reactia organismului e inca aceeasi; azi nu m-am sculat devreme, am amanat soneria ceasului ca atunci cand refuzam sa parasesc patul pentru cursul de la 7.30. Sau 9, sau 10.

Ah, nu, nu aveam atatea haine dospite intr0un dulap deja extrem de neincapator.. Acum imi plac hainele proaspete; sa le iau din raftul dulapului si sa le rup etichetele si sa le port. Fiecare, de maxim doua ori pe an, e de-ajuns. Senzatia aceleiasi haine, chiar si dupa cateva saptamani, e ca de ciorap rupt. Nu citeam atat si nici nu ma uitam la atatea filme. Ocupatii de sedentar. Sampanie pe stomacul gol vara, vin si biscuiti acum ca dusumeaua e asa frumoasa si calda.

Iau micul dejun la doua dupa amiaza si cina in pat. Macar nu ma pot ingrijora ca, cafeaua imi va roade stomacul ca altora.

Ascult muzica din vremea liceului, mi-e somn, mi-e dor si nicio ferestruica alba nu mai apare pe ecran. Bunny ma priveste de pe birou cu ochii lui de nasturei goi. Te iubesc, te ador..

Nouvelle Vague – Dance with me

Lost in

In My bitter half on September 20, 2008 at 10:08 pm

Da, de multe ori ma simteam ca in filmul asta. L-am vazut suficient de tarziu ca sa am in repetate randuri aceeasi impresie. L-am vazut intr-o seara cand la televizor nu curgea nimic. Adica nu pe singurul canal pe care ma uit eu. Asa ca am lasat masinaria sa mearga si am privit. Nu mi s-a parut plictisitor niciun moment in ciuda criticilor. dar criticile sunt mereu atat de proaste.. Si dupa ce m-am uitat am inceput sa nu ma gandesc la nimic. Am reusit sa vars o lacrima. ce nasol si fortat trebuie sa fie sa spui “eu nu plang niciodata la filme”. Si plictisitor cred. Chiar te crede toata lumea? Stiu ca eu nu o fac. Cu atat mai mult cu cat doua zile mai tarziu, dupa ce machiajul rudimentar mi se intinsese pastelic pe toata fata iar stomacul ma rodea infiorator in miezul noptii, am reusit sa-mi readuc in minte pelicula. “Exact asa ma simt eu, intelegi?”. Stiu ca ai inteles, dar nu atunci imediat. Au reusit sa-mi inghete picioarele pana acasa; afara erau mai putin de 15 grade si am dormit in patura accea care mirosea a primavara si a somn fara vise. Intre timp am aflat ca, Chris Martin canta aceeasi melodie in noua feluri diferite. spre deosebire de mine, care nu reusesc sa spun o poveste decat intr-unul singur. Of ce placa stricata..

Mick Jagger – Blind leading the blind

Party over

In My bitter half on August 20, 2008 at 7:47 am

Nu exista nicio logica a constiintei. exista aici sau dincolo. Sau gri sau negru. Tigari de felul asta sau de celalalt. Si da, gusturile se discuta. Amy knows best