Cosmic Audrey

Archive for July, 2009|Monthly archive page

Nu cred în norocul chior, dar..

In aberatii de stereo, noi on July 31, 2009 at 8:35 am

Eu şi Laurette am găsit aseară o brăţară cu steluţe pierdută de un picior grăbit pe Calea Victoriei. Adică eu am ochit-o şi ea a cules-o. Norocul care apare în astfel de situaţii, a conchis ea, să se împartă porporţional: 70% merge la Audrey că a descoperit-o şi restul la Vanny care a desprins-o asfaltului. Necredinţa mea în asemenea baliverne a fost adânc lovită după ce good things started to happen all of a weird sudden: proaspăt deşteptată din patul meu portocaliu am descoperit, pe dulapul pe care ai mei l-au mutat ca să zugrăvească, ineluşul cu pietre verzi pe care l-am dat dispărut în toamna lui 2007. M-am simţit ca şi Carrie când a dat peste colierul pierdut în captuşeala genţii în noaptea de la muzeu (ultimul episod, sezonul 6). Bucurie stupidă, mi-am zis că it must be working wonders. L-am curăţat cu pastă de dinţi şi acum şi-a reluat locul de onoare pe inelar.

Episodul doi s-a produs ceva mai târziu, când Laurette a dat peste cea-mai-fantastică-fustă-de-piele-cu-bretele on a thrift blog şi acum aşteptăm să ne parvină la domiciliu. Ruptă din Rai, aşa. Sau din filmele porno mai degrabă ((:

This much loved miss came down to more decent feelings de asemenea. Să o punem tot pe seama şnurului ăla de argint?

Now my only concern is:

NU PUTEA SĂ APARĂ MAI DEVREME CA SĂ-MI GĂSESC ŞI EU CONVERŞI? ARGH!

Are they bleeding all your colours into one?

In deviatii de stereo on July 30, 2009 at 10:36 am

Tasty_Soup_by_monislawa

Mi-am lăsat jumătatea mai lucidă acasă să doarmă şi acum hălăduiesc semi adormită pe la muncă. Mă încearcă o stare stranie de început de septembrie. Primele frunze cad la sfârşitul lui iulie. Nu mai curge nicio urmă prin mine, iar persistenţa acestui gust nedefinit care îmi inundă gura şi mi se prelinge pe buze, prin ochi, pe sub unghii, nu o am de nicăieri. Temeri vagi într-un sac de pânză şi alte nebunii. Suntem mai buni aşa, ai nimănui vreodată?

Foto

I’ll be old ugly and wrinkled but they’ll remember my face like Chanel’s

In aberatii de stereo, Love.and.the.city on July 29, 2009 at 10:27 pm

Mă uimesc încă de efectul filmelor asupra mea. Mă deprim după fiecare poveste făcută să deprime, înghit în sec la final de drame şi schimb canalul la happy enduri. Oi fi consumatorul perfect? Pe jumătate, pe jumătate numai. Like every other half inside me.

Later edit: Coco Avant Chanel e un filmuleţ OK, dacă vrei să vezi un film fără pretenţii. If you’re asking me, ceva tot i-a lipsit – Audrey Tautou nu scapă de complexul Amelie şi joacă aproximativ acelaşi rol de fată nesăbuită (povestea o cere, dar, nah, repetiţia devine greu de inghiţit la un punct 🙂 ) iar acţiunea în sine are un lapsus de consistenţă. Mă tot gândesc la  La Mome de când am părăsit sala de cinema (phobia killed, half only), şi la ce rol pertinent a făcut Marion Cotillard acolo. Ah, ce, credeaţi că se compară? ((:

Self made love might beat up coffee

In coffee, deviatii de stereo, march fifteen on July 29, 2009 at 12:44 pm

urps5

Foto: Le Love Image

I have this strange phobia

In aberatii de stereo, deviatii de stereo on July 18, 2009 at 10:31 pm

2jz0g3

Zic că mi-e frică să rămân singura in apartament. Dar când trebuie sa plec din el, mă ia şi mai cu frică. Eu şi apartamentul meu avem o ciudată relaţie de simbioză, pe care abia acum o descopăr. Teama de pereţii ce mă înghit dacă rămân singură în patul meu se coagulează cu cea de a-l lăsa gol şi stingher fără prezenţa mea, fără hainele aruncate peste tot, fără uşile larg deschise, fără ferestrele trântindu-se căci nu închid niciodată geamurile. Aşa că nu plec. Rămân închisă între ziduri, cerşindu-mi siguranţa, somnul, liniştea. Singura viaţă veritabilă rămâne cea cu sine. Nu există uşi spre dincolo.