Cosmic Audrey

Archive for November, 2007|Monthly archive page

Heartsucker

In deviatii de stereo, Teatrumatisme, Trip on November 29, 2007 at 11:48 pm

yahoo messenger , te urasc, steal lives, yahoo, yahoo, yahoo, mess, killer

Nu vreau sa mai incep niciodata o relatie pe mess; ca toate s-au terminat tot pe mess si in moduri de tot cacatu
si am ajuns la concluzia asta tot pe mess vorbind aseara
si chiar asa e
cu horia a tinut atata
cre numa pt ca
nam vb niciodata pe mess
mai mult de juma de ora
la cateva zile
si cu toate astea
acuma se termina
pt ca e el idiot
: !!!!
dar tot pe mess
m-am certat si cu shosho
si nu ne mai vbim never ever again
si cu many others

cre ca ar fi interesant sa se interzica messu
la nivel national
oare ce are face lumea
?

plm ce cacat de program… stii care-i faza… ca oamenii de exemplu psihologic vb nu sunt facuti sa omoare… in bataile intre lupi de ex in momentul in care unul e la pamant si celalat aproape a dat lovitura de gratie, invinsul adopta un comportament de pui si castigatorul nu-l ucide
exista mecanisme psihice care impiedica asta
dar
oamenii
au eradicat contactul direct intre ei
contactul vizual like
e atat de usor sa apesi pe un buton

da
exact

si sa ucizi mii de oameni
cu o bomba

nu mai suport asta

sau un cuvant
nici eu
e inebunitor
e inca o fata a singuratatii noastre
si e ciudat
avem sute de oameni in lista
si de fapt..

defapt ne ascundem in spatele liniilor
in spatele cuvintelor
al acestor “self defense machanisms”, cum ne place sa le numim
ne ascundem de noi si de viata din care ne zbatem parca ca pestii sa iesim
pentru ca ceilalti sa nu ne vada
sa nu cunoasca niciodata cine si ce frumosi am putea fi
si sa ne faca idioti
handicapati emotional
retarzi
cacati
si alte sinonime
in discutii pe mess
desigur
fara a ami afla vreodata daca am meritat sau nu o sansa
Say it isn’t so . si, da, aceasta a fost tot o discutie pe mess.

Advertisements

Walking With.

In soundworld, Teatrumatisme on November 23, 2007 at 10:42 am

never_let_me_down_again_by_lafaette.jpg

Va incepe sa ninga si ma tem de aceasta singuratate plenara si lipsita de directie

ziua se intuneca; vine acest decembrie adorat; decembrie plin de fantome care ma cresteaza toate;
se decojesc latent de pe suflet; aluneca in ghirlande de zapada

sunt un ghem de rani si de dorinte;
dar decembrie e aici
imi alearga sufletul amar prin toamna
si mi-e dor sa ma indragostesc

si sa bat strazile cu cardia plina de alt ecou

Menajeria de sticla

In bucaresh, coffee, deviatii de stereo, Teatrumatisme on November 22, 2007 at 12:06 pm

we__re_like_crystal__by_szym.jpg

Suntem ca din cristal; o lume de brate si maini si gesturi febrile care ni se sting pe buze; care ne inmormanteaza amarul direct pe chip; ne crapa mastile noastre de zapada si dor;  suntem aluziile cele mai fine ale efemeritatii;

iar cand ninge

ne descoperim pe noi insine; in propriile noastre maini de sticla; globuri de sticla

mai mici sau mai mari; direct proportionale cu vacarmul de dinauntru;

iar cand spargem oglinzi

ne scurgem in fasiile de sticla ale disperarii noastre; ne stingem in fractale de viata si dorinte si dragoste si tipete mute de plans dupa scena pe care ne-am risipit aromele

WAKE up

In Teatrumatisme on November 19, 2007 at 3:49 am

f4ff.jpg

Visez la o lume care sa nu poarte atatea amprente si atingeri de durere

visez adesea ca doar am visat. Si imi amintesc somnul cu tine, mereu fara vise si doar plin de atingeri;

a durut nu?

To all the boys in the world

In Teatrumatisme on November 19, 2007 at 3:45 am

fearless__by_mumbojumbo89.jpg

Eu nu cred in dragoste. Nu in toate rahaturile astea care ni se vand la teve si in care lumea senina si fericit de proasta inca mai crede. Nu in filmele cu final fericit care se scurg sirogale din ecranul cutiei datatoare de vise subterzise, catre creier si paraziteaza.

Dar iata adevaratii paraziti. Ni-i crestem singuri. cu un soi de ciudata drama si tandrete in suflet cand ii simtim cum ne zburda schizoid prin creier si prin viata; ei sunt fractalele de amitiri cu sex si whisky, cu tripuri ieftine si inflorite; cu coate indoite pe aceeasi perna si “te iubesc””-uri aruncat nonsalant in acelasi pat calcat de atatea maini si sani si palme si goluri in gat; pe care le numim DRAGOSTE. Ne spunem ca e una singura;

ne amagim. si totusi; dezgustul devine necesar; amagairea devine esentiala; plictiseala rupe linistea; iar DUREREA, ei bine, durerea desteapta amorteala plictiselii si ne aduce aminte ca mai incape; ca paharul nu va fi plin niciodata; ca loc de o alta dragoste mai e.

Dar!

Le multumesc frumoaselor mele maini ca, impinse de furiile si neajunsurile voastre corelate cu alcoale si orgolii dospite sub fustele mamelor, mi-au scos inima si m-au lasat sa o mananc; avea gust de zahar si mizerie; si am mancat-o pana la ultima bucatica, cum face un plod cand se manjeste cu ciocolata.

Asa ca acum, cand ploua si de geamul troleului de izbesc luminile acestui bucuresti in care mi-am scris tot amarul fara nici un fel de dragoste, degetele mele impung golul de sub san; si e frumos si cald acolo, si nu mai incapeti nici unul, dragii mei.

bine
ai
venit
inapoi