Cosmic Audrey

Archive for July, 2008|Monthly archive page

Psychedelia de ziua a 6a

In deviatii de stereo on July 31, 2008 at 10:37 am

Lyla.: visele mele dubioase continua
Horia : :-s
Lyla.: azi noapte
Lyla.: am visat (probabil sub influenta faptului ca astia pleaca la tm)
Lyla.: ca eram in timisoara
Lyla.: era decembrie sau ceva de genu
Lyla.: inainte de rev
Lyla.: si l-am cunoscut pe catalin vasii
Lyla.: si urma sa imi petrec revu impreuna cu el si gagica-sa
Lyla.: tipa cu par portocaliu
Lyla.: dar eram in permanenta obsedata de faptul ca bubele de pe fatza nu mi-ar fi trecut pana de rev
Lyla.: eu in sinea mea stiind totusi ca visez si ca bubele n-au cum sa-mi treaca deloc
Lyla.: pe urma am fost sa ma plimb pe deal
Lyla.: si erau niste oameni acolo
Lyla.: timisoara e un oras cu multe mall-uri
Lyla.: m-am ratacit acolo si am intrat intr-un mall fara sa-mi dau seama
Lyla.: tin minte ca aveam 3 perechi de pantofi cu mine pt cele 3 zile cat aveam sa stau: astia de lac mici si cei cu toc si cei care nu i-am cumparat inca dar ii vreau
Lyla.: cu ultimii trebuia sa ma incalt de rev
Horia : cate detali!!!!
Lyla.: pe urma eram foarte trista pentru ca
Lyla.: am nimerit intr-o camera
Lyla.: unde era o familie
Lyla.: familia mea i guess care era formata
Lyla.: din multe neamuri vii
Lyla.: dar si decedate
Lyla.: l-am vazut pe unhciul costel
Lyla.: si era si virgil economu pe acolo
Lyla.: era o masa d-aia de sarbatori
Lyla.: si eram foarte frustrata de faptul ca nu-mi vor trece bubele
Lyla.: si ca am o rochie neagra asa de frumoasa care sa mearga cu pantofii, dar nu am palton
Lyla.: si nu pot iesi din casa!!
Lyla.: in cele din urma,
Lyla.: scena s-a complicat pt ca au aparut si cele patru femei din sex and the city
Lyla.: acum totul era dubios de-a binelea
Lyla.: mie incepusera sa-mi treaca bubele de e fatza
Lyla.: cazurea cojile si
Lyla.: aveam niste semne urate ca tata
Lyla.: presupuneam ca pot sa le acopar cu fond de ten
Lyla.: si sa merg la rev
Lyla.: asa ca incercam cu disperare sa gasesc un fond de ten
Lyla.: te plictisesc?
Horia : nuuuuu
Horia : da ma uimesc acate detalii ai tinut minte
Lyla.: e putin ciudat
Lyla.: asa
Lyla.: si
Lyla.: ii intrebam pe toti daca au
Lyla.: carrie mi-a facut cadou un eyeliner si un din ala de buze care era o culoare oribila , dar eu eram tot disperata ca nu gasesc fondul de ten
Lyla.: pe urma am ajuns in sufragerie unde toate rudele erau la masa si era sufrageria lui gabi (matusa mea, psiholoeaga, doar ca avea mai multe usi decat de obicei)
Lyla.: charlotte statea langa mine si am intrebat-o daca poate a-mi impruimute fondul ei de ten si s-a strambat oripilata
Lyla.: atunci am iesit din camera si m-am ascuns dupa o nisa din casa s am inceput sa plang
Lyla.: ca nu o sa pot ajunge la rev
Lyla.: si oamenii de la masa faceau comentarii care imi sunt foarte familiare cu cele din copilarie
Lyla.: cand chiar faceam asta – ma ridicam de l,a masa si plangeam undeva dupa o usa
Lyla.: si
Lyla.: tin minte ca periodic ma uitam in oglkinda sa vad daca s-au mai dus bubele
Lyla.: si trebuia mereu sa-mi ridic parul si era foarte blond
Lyla.: dar asta numai cand ma uiitam in oglinda
Lyla.: catalin vasii era chel si avea in jur de 40 de ani, dar eu l-am recunoscut, stiam ca el e
Lyla.: in mod straniu
Lyla.: si
Lyla.: cam atat…cred
Lyla.: a
Lyla.: si in timisoara
Lyla.: toate trecerile de pietoni sunt in patrat, oriunde traversezi tot acolo ajungi
Lyla.: cred
Lyla.: oricum, la revul ala nu cred ca am mai ajuns
Lyla.: ultima chestie care mi-o aduc aminte e ca ma rugam insistent de mama sa ma lase sa ma duc la bucuresti sa-mi iau paltonul
Lyla.: ca sa am pt rochia si pantofii aia
Lyla.: si pe urma am inceut sa realizez ca face trenul cam 12 ore pana la timisoara
Lyla.: si cred ca mam trezit
Horia : uau
Horia : frateee

Advertisements

Fobia corporatista

In my corporate phobia on July 30, 2008 at 4:20 pm

Cand esti trapped in propria casa de mai bine de o saptamana incepi sa rumegi la paradisul viitorului luminos. Am dezvoltat de-a lungul anilor de facultate aceasta frica explicita de anagajamente reale de orice fel. Nu, nu sunt gata. Mai degraba mi-as lua picioarele la spinare si le-as ascunde cu totul pana voi avea certitudinea ca e ok sa le las libere. Fricile mele nu vizeaza acel fel de corporate la care majoritatea se gandesc. Nu e aici vorba de ingradirea personalitatii si a creativitatii si de estomparea preferintelor vestimentare trashnionistice. E chiar pe dos decat atat, pentru ca palierul despre care vorbesc e exact acela unde toate acestea sunt libere si incurajate. Ca portocalele in copaci. Thou shalt not have fear. Bai, da’mi tremura picioarele al dracului!

Parov Stelar – Shine

Time to be so small

In My bitter half on July 15, 2008 at 9:30 pm

Audrey nu mai gandeste. Ce scleroza idioata. In fiecare zi isi programeaza mintea statuta sa bata tot in sens invers; si si-ar aprinde inca tigara de la tigara de la tigara, gandindu-se; de la o tigara la alta; ce buna ar fi scaparea; Dar nu mai are proaste obiceiuri la care sa renunte, asa ca nu se mai multumeste numai cu neganditul, cu necuvintele, cu nenimicul. Ar vrea sa poata atinge si vedea. Hear me out, love can damage your brain..

I believe in ghosts and Vodka

In Insomnia on July 3, 2008 at 10:37 pm

Pentru ca sunt cel mai reusit amestec demential pentru diminetile fara pauze de tigara. Fiecare aparitie in public ma jeneaza. E o expectativa nereusita a acelui “ai putea fi almost around the corner”. Ca si scapatul pantofilor din mana, de exemplu. Selfdistructive gestures are so last year. Ce frumos

Remember this?

In march fifteen on July 2, 2008 at 7:29 pm

Un cinematograf plin de oameni e ca palpitatia inimei azvarlite pe asfalt. Oamenii sunt simpli si ingusti, ca sa incapa in scaunele cu tapiseria jerpelita si sa isi frece coatele de vecinii de rand si talpile de mocheta jegoasa.  Un scaun te primeste oricand, dar locatarul lui poate sa strambe din nas si sa stranga din dinti cand i-ai calcat degetele de la piciorul nervului stang. In cinematograf e mereu iunie, Coldplay si intuneric. Pasagerii mei sunt funinginea si anorexia. Cand nu ma citesti ma dezgust si ma revolt pentru ca in esenta, sunt acest om mic si prefacut care si-a asumat totul mai putin singularitatea. Am cunoscut un 15 martie fara auz.