Cosmic Audrey

Archive for August, 2009|Monthly archive page

Niciodată o să fie iarăşi bine

In noi on August 21, 2009 at 12:37 pm

Între noi şi ei se cască hăul şi rămânem acest mic punct desenat cu funingine pe o hartă a neputinţei. 23 e târziu, 26 va fi târziu, 29 va fi dincolo de puterile noastre. Înca doi ani, doi ani şi vom fi ca şi moarte. Puterea de a spune nu e deja mutilată, ne lipsesc jumătăţile mai rele şi nu ni le mai amintim pe cele mai bune, prăpăstios, ne omorâm timpul rămas distilând cu afectare începutul. La capăt va fi mai uşor, să punem punct parodiei noastre despre efemeritate şi să ne ducem existenţa sprijinite de marginile moi ale unui autism salvator. Dincolo, nu rămân decât senzaţiile vagi, retuşurile luminoase ale unui bine teoretic. Calea Victoriei e goală, nu se aud pantofi călcând asfaltul, va fi toamnă.

Rendez-vous ratat

In aberatii de stereo on August 10, 2009 at 9:22 pm

O prietenă îmi spunea: trece pe lângă şansa vieţii lui, n-o să mai întâlnească niciodată pe cineva ca tine, în afară de teatru n-o să se întâmple nimic pasionant în viaţa lui. I-am răspuns: poate, nu ştiu, dar eu ce-o să fac, nici eu n-o să mai întâlnesc pe cineva ca el şi nici mie n-o să mi  se mai întâmple nimic interesant, sau crezi că da? Ea zice: nu, poate că nu, aşa e, nu mai există fiinţe ca tine, tu vii cam din secolul XVIII. – Ce vrei să spui? De ce spui asta? Cum adică din secolul XVIII? – Spun asta pentru că tu transformi sentimentele în acte. – În sensul ăsta?…a, da. Aşa e. Dar ce-o să fac, crezi că o să găsesc , oricum, ceea ce caut? – Nu, cred că eşti prea stendhaliană pentru lumea asta. -Dar atunci ce-o să fac, cum o să trăiesc, n-o să reuşesc. – Ba da, o să vezi, te obişnuieşti până la urmă cu viaţa asta în bemol.

Now go find yourself a story

In deviatii de stereo, Insomnia on August 10, 2009 at 9:15 pm

Trebuie să încetez să-mi mai izolez viaţa în spatele fiecărei cărţi, să încetez să reprim nopţile nedormite în fiecare dimineaţă care nu-mi aminteşte decât de începutul de toamnă. Poveştile nu cresc precum portocalele în copaci, dar paginile se sădesc una după alta când suficiente înţelesuri s-au adunat la mijloc. Cine suntem noi să ne judecăm pe sine?

They say you can never be too rich or too thin

In deviatii de stereo on August 4, 2009 at 11:39 am

I guess they were wrong about the last part.