cand nu ne vedem niciodata decat in bezna literelor si a ferestrei asteia nenorocite.
ma prefac extrem, de la o zi la alta. e chiar simplu.
placid, trist.
e deodata interzis sa spun mi-e dor.
Mood: Lazy
Mai vad cate un film fain, asa rar cum ma uit eu la teve, si mi se opresc arterele. Mai ascult cate-o bucata de pian si imi taie respiratia; mai bag un Robert Smith si mi se blocheaza clapele cordului. Sunt putin trista. Si-mi curge cafeaua din urechi ca din doua rozete stricate ale aceluiasi pian; se va umple in curand podeaua de valuri; vor veni toate cestile sa ma culeaga si voi ramane pe balcon cu gandul la pstmodernismul din cana.
Nu ma poti cumpara cu nici o cafea..vorba cantecului.. Cum sa-mi dai ceva din ce-am crescut? 🙂
Tags: coffee | Edit Tags Saturday March 17, 2007 – 08:18am (PDT) Edit | Delete