Cosmic Audrey

Posts Tagged ‘chasing a lifetime for fools’

If there’s a link between the two

In Love.and.the.city on October 2, 2010 at 8:05 pm

Liniştea din camera mea nu mai e liniştea de dinainte de uragan. Sunt iarăşi acasă, e un acasă cu miros de Noiembrie şi început de flori, aproape că-mi amintesc muzica de atunci, pielea mea de atunci, la aceeaşi masă, pe acelaşi scaun, scriind. Ceea ce mă fericeşte să înţeleg că sunt tot eu, că am scăpare, că nu-mi lipsesc decât mici singurătăţi în care să învăţ iar să respir. Aici, unde m-am îndrăgostit ultima dată cu înverşunarea ţicnitului, şi am trăit cele mai frumoase opt zile pe vârfurile picioarelor. În seara aia mi-am spus, în sfârşit, eşti tu. Pentru foarte mult timp am continuat să mă cred. Poate că de-acum mă înşel, şi nu ne lipseşte decât distanţa aia fantastică de 20 de ceasuri.

Still, I am so happy to have met a situation that made me act according to this song. I might have made a great love statement in the past, but being in love in the way that I was right then, with you, beats every line and exclamation mark of it.

39,2 MB de Cosmic Audrey

In aberatii de stereo, coffee, deviatii de stereo on July 13, 2009 at 7:36 pm

Ce usoara sunt.

Atat cantareste blogul meu. Yahoo360 se inchide asta seara, peste 90 de minute.

Prima oara cand mi-au trimis anuntul sa imi adun catrafusele si sa le mut intr-un loc mai bun, creat de ei, am zis sa mai astept. Ma mutasem oricum, la finele lui 2007, aici, pe wordpress. Doar ca aici nu am teme cu avioane si campuri portocalii si nici amintiri de la inceputul facultatii. Aici nu se rade in hohote ca acolo. Aici toata lumea nu se cunoaste cu toata lumea, si nimic nu mai e amuzant cand nu mai scrii pentru toti, ci doar pentru self. Viata cea de dinainte ramane acolo, unde am crescut si am ras si am ramas, pana la urma, acel copil.

E ciudat. Am uitat literele atat de prietenoase ce se formau acolo, paragrafele atat de delicioase ce obisnuiam sa le dau citirii si devotamentul cu care mi se raspundea oricarei chemari. In trei ani am cunoscut mai multi oameni decat in zece. Cativa mi-au ramas prieteni, altii mi-au fost iubiti iar cu de unii nu ma voi mai lovi niciodata. Pinky a fost Pineapple a fost Lyla a fost Cosmic Audrey a devenit Ioana Cristina si atat. Am renuntat la nume de scena pentru ca pastrau tot mai putin personajul caruia cautam sa-i dau viata. Locul pe care o il parasim cu totii mai devreme sau mai tarziu (azi, adica e JAP JAP-ul final) ramane taramul nostru de joaca. Pana la proba contrarie, oricum. This will be greatly missed. Cred ca se joaca Yahoo in seara asta bigtime prin vietile noastre. We shall mourn about it!

So, goodbye, 265 pages, twelve lovers and as many balloons as one can carry. Mai departe, povestea ramane aici. Asta intr-o zi o sa fie o carte.