In zahar de pepene

am o ciuperca pe creier, si un pitic care ma sapa teribil. Cum naiba facem cu piticii rasculati?
Ce pitici domne?
pai astia care stau in butoiul cu zahar de creiere si ma trag inapoi. I needs rope
Nu stiu zau
Tre sa faci ceva flamboyant
sa omor pe cineva adica?
Sa resuscitezi telefonul ,cafeaua etc
ala cu roata eventual.
retro me
dar nu uita te rog, inca odata, cafeaa e cel mai inutil pretext.
chiar si cand ai espressor ca al lui Catalin :d

Here comes the flood

Am crezut intotdeauna ca necuvintele sunt cea mai buna expresie a sufletului. Daca am uitat pe parcurs pentru ca am acceptat acest vartej de palavrageli care au reusit sa-mi spele creierul, ieri mi s-a adus aminte. Ca vorbe aruncate aiurea, pe o pagina de blog, pe messenger, la telefon, oriunde; sunt doar pretexte generoase pentru alte cuvinte, pentru alte minciuni si forme fara fond. Toate textele au la sfarsit aceeas lipsa de greutate, impardonabila, saraca, terna.

Odata un prieten mi-a spus

“Stiu ca simti ca nu poti scrie decat aici. E ceva cu care te-ai obisnuit, e poate o evolutie de la a trage culoare pe o foaie alba, unde gandurile sunt grupate doua-cate-doua, inghesuite, tremurand de nerabdare sa se intinda degajate si libere pe foaia alba de sub arma de scris(eu asa ii zic ca se lupta constant cu vidul si albul de pe o pagina si sangereaza cu…folos, cu eroismul dat la maxim, daca pot sa-i zic asa). Gandurile se nasc, se formeaza litera cu litera la tastatura…se schimba. Poate e doar auzul plasticului ckic-aind, sau poate ca firea ta nu-si gaseste amprentele gandurilor decat pe aceste butoane cu literele aranjate aiurea…Am mai zis-o si poate nu e ultima oara cand o voi spune: sper din tot sufletul sa nu fie acesta unul din ultimele mijloace cu care pot sa-ti descifrez ideile, sper sa nu fiu nevoit sa depind de un PC cu net, unde sa fiu nevoit sa dau log in la acest 360.yahoo.com…sper ca n-ai uitat ca cel mai bun mod de a ma face completely and utterly aware de inima ta e sa iti apropii cuvintele de urechea mea. va fi foarte atenta. Poate ca-s eu old-fashioned…poate ca inca mai cred in contactul uman indeajuns incat sa nu-mi pese de toate site-urile si mess-urile; poate gresesc facand asta.”

Niciun cuvant nu atarna; dar E greu deodata; lasatul de fumat, somnul, ridicatul din pat;mersul pe strada; E greu sa spui da, si cel mai greu din toate sa spui nu. asteptarea infrigurata a zilei cand puterea de a spune nu nu va mai fi trasa inapoi de nicio dependenta; dorinta de a dormi cu zilele pentru a nu te trezi iarasi la nimic; furia care se bate cap in cap cu nedumerirea; credinta, inca odata, in puterea gestului, fie el si deverbalizat. La nevedere

Vertigo..

When will we get the time to be just friends
It’s never safe for us not even in the evening
‘cos I’ve been drinking
Not in the morning where your shit works
It’s always dangerous when everybody’s sleeping
And I’ve been thinking
Can we be alone?
Can we be alone?

When will we get the time to be just friends
When will we get the time to be just friends

And no I’m not ashamed but the guilt will kill you
If she don’t first
I’ll never love you like her
Though we need to find the time
To just do this shit together
For it gets worse
I wanna touch you
But that just hurts

When will we get the time to be just just friends
When will we get the time to be just friends, just friends
When will we get the time to be just friends, just friends
When will we get the time to be just friends, just friends
Just friends