Cosmic Audrey

Here comes the flood

In Fluture on June 10, 2008 at 1:18 pm

Am crezut intotdeauna ca necuvintele sunt cea mai buna expresie a sufletului. Daca am uitat pe parcurs pentru ca am acceptat acest vartej de palavrageli care au reusit sa-mi spele creierul, ieri mi s-a adus aminte. Ca vorbe aruncate aiurea, pe o pagina de blog, pe messenger, la telefon, oriunde; sunt doar pretexte generoase pentru alte cuvinte, pentru alte minciuni si forme fara fond. Toate textele au la sfarsit aceeas lipsa de greutate, impardonabila, saraca, terna.

Odata un prieten mi-a spus

“Stiu ca simti ca nu poti scrie decat aici. E ceva cu care te-ai obisnuit, e poate o evolutie de la a trage culoare pe o foaie alba, unde gandurile sunt grupate doua-cate-doua, inghesuite, tremurand de nerabdare sa se intinda degajate si libere pe foaia alba de sub arma de scris(eu asa ii zic ca se lupta constant cu vidul si albul de pe o pagina si sangereaza cu…folos, cu eroismul dat la maxim, daca pot sa-i zic asa). Gandurile se nasc, se formeaza litera cu litera la tastatura…se schimba. Poate e doar auzul plasticului ckic-aind, sau poate ca firea ta nu-si gaseste amprentele gandurilor decat pe aceste butoane cu literele aranjate aiurea…Am mai zis-o si poate nu e ultima oara cand o voi spune: sper din tot sufletul sa nu fie acesta unul din ultimele mijloace cu care pot sa-ti descifrez ideile, sper sa nu fiu nevoit sa depind de un PC cu net, unde sa fiu nevoit sa dau log in la acest 360.yahoo.com…sper ca n-ai uitat ca cel mai bun mod de a ma face completely and utterly aware de inima ta e sa iti apropii cuvintele de urechea mea. va fi foarte atenta. Poate ca-s eu old-fashioned…poate ca inca mai cred in contactul uman indeajuns incat sa nu-mi pese de toate site-urile si mess-urile; poate gresesc facand asta.”

Niciun cuvant nu atarna; dar E greu deodata; lasatul de fumat, somnul, ridicatul din pat;mersul pe strada; E greu sa spui da, si cel mai greu din toate sa spui nu. asteptarea infrigurata a zilei cand puterea de a spune nu nu va mai fi trasa inapoi de nicio dependenta; dorinta de a dormi cu zilele pentru a nu te trezi iarasi la nimic; furia care se bate cap in cap cu nedumerirea; credinta, inca odata, in puterea gestului, fie el si deverbalizat. La nevedere

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: