Petele noastre de pe memorie sunt ceva fulgerător şi îngrozitor. Ne revedem numai în lumina fadă de dimineaţă, când oglinda din baie nu vrea sa mintă iar braţele noastre nu se pot preface. Strada Ion Mincu cu frunze roşii din Octombrie. Ţi-am spus, eu acolo vreau să locuiesc. Să îmi îmbrac rochiile negre în fiecare zi pentru că îţi plac atât de mult şi să îmi închipui că pot, că vreau, totuşi, să te vreau. Să port două inele mari şi grele pe mâna asta sfrijită, şi atât.
Sunt in fiecare zi in acelasi loc. Nu eu l-am ales, dar cred ca imi convine de minune. Imaginea mi-a parvenit inainte sa deschid ochii la penumbra din camera. Am o haina cu umbra neagra. Literele nu au cum sa taie aerul pana la tine de data asta, dar vino, incep sa vreau tot mai mult sa ma grabesc. Vino, Vino, astept cu rasuflarea taiata.
 | Ruffles for Breakfas… on I’m getting late, I… |
| La pomul lăudat să n… on I’m getting late, I… | |
| Noi « Ruffles… on Hundred times | |
 | hello on Trebuiasamaprefac, |
 | Cosmic Audrey on Relics |
