Cosmic Audrey

Youth gone by

In Teatrumatisme on October 26, 2010 at 3:19 pm

Ne-am pierdut cel mai frumos timp cerând lucruri mari despre care nu ştim încă nimic. Am plantat resemnare.

Ne-au părăsit dezordinea, dorinţa, dulceaţa. Ne-au înconjurat deziluzia, disperarea, dispreţul.

Înainte eram un oraş. Îmi amintesc mici bucurii. Soare din noiembrii, crenguţe, clătite, linişte într-un tren. Linişte deplină, spartă doar de izbucniri de râs pe o pătură. N-ai fost niciodată cu mine acasă, dar poate, poate, apeşi, ca din senin, pe clanţa locului ăla, unde fata cu şosete de mătase râde cristalin în mulţime.

  1. Cum poti sa scrii in halul asta de fin?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: