Cosmic Audrey

Ada şi ardoarea

In Teatrumatisme on June 10, 2010 at 9:06 am

O fată cu obrajii traşi, clătinându-se mecanic odată cu zguduitul tramvaiului, cu un buchet de flori de câmp ce miros urât într-o mână şi cu ochelarii ascunzându-i faţa. Căldură, oboseală, foame şi moarte, le ghiceşti din tâmplele tremurânde. “Vino şi stai jos”. Oftează adânc, se aşează, strânge florile pe genunchi şi îşi înghite lacrimile. Pasagerii se uită şi pleacă mai departe.  “Iar nu ţi-ai dorit ce trebuia”. Pune florile într-un pahar de plastic şi viaţa merge mai departe.

  1. frumos, prea frumos😐 bravo.
    :*

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: