Cosmic Audrey

This time imperfect

In Insomnia on February 15, 2010 at 11:54 pm

Îţi scriam cum jumătatea din mine care nu doarme niciodată şi care rămâne conştientă de existenţa noastră, îţi aparţine.

Îţi scriam cum uneori mă trezesc şi mă las cu totul pradă senzaţiei că încă eşti aici, la un telefon distanţă, la 40 de minute depărtare, la o atingere. Refac trasee imaginare cu degetele în aburul de pe geamuri, aşa cum refac ultimul drum al pantofilor mei alături de tine. Privesc fotografia asta minute în şir, încercând să adun din fiecare colţ al ei memoria, să reconstruiesc filmul acelei zile. Lumina, căldura ta, fiecare început de atingere. Îmi amintesc cum mi-am imaginat odată perfecţiunea şi cât de mare se căsca distanţa între ceea ce ştiam şi ce a existat apoi. Încă are acelaşi efect asupra mea. Life, as you knew it, will never be the same. Alteori îmi îngrop capul între palme, trecutul se desprinde de această fâşie plană, iar noi suntem o altă viaţă, despre care nu-mi amintesc decât că am încercat zi, după zi, după zi să o potrivesc în acelaşi cadru, în aceeaşi simetrie, unde lumina ne acoperea toate umbrele, cearcănele şi cicatricile, unde degetele tale ştergeau fiecare urmă din alţi ani rămasă pe pielea mea. Acest mâine de care mă înspăimânt în răstimpuri pentru că simt timpul cum îmi fuge de sub picioare nu era decât o altă conştiinţă a singularităţii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: