Cosmic Audrey

Recidiva

In march fifteen on December 19, 2009 at 1:23 pm

Am uitat că în Decembrie se numără fantomele şi toate acordurile lor. În vocea de la capătul celălalt al telefonului, în nuanţele vechi pe care le resimţi şi dîn cele pe care abia acum le descoperi, ca şi când te-ai pregăti pentru o altă prima întâlnire. Trei ani sunt aproape o viaţă. Amprentele, modulaţiile vocii, ţi se târăsc sub piele insinuant, chiar dacă a trecut o veşnicie între atunci şi astăzi. Îţi spui că asta nu se întâmplă şi, mai ales, nu acum, nu ţie. Încerci să uiţi de genunchii care ţi se înmoaie, de paloarea care îţi pune stăpânire pe figură,  de carnea care brusc, atârnă a şi când ar sta să îţi părăsească oasele. Apoi te trezeşti, fugitiv, în faţa oglinzii, înainte de a ieşi din casă, întrebându-te nu de ce te-ai schimbat, ci, cam cât. Oamenii cărora le-am aparţinut rămân mai departe ai noştri. Trebuie să fie ultima oară.

  1. 3 ani ..la ce te referi ?

  2. la articolul tau mai vechi..”dragostea dureaza 3 ani”?

  3. Nu, la o alta poveste.. Most of them last 3 years.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: