Cosmic Audrey

End has no clue

In march fifteen on May 12, 2009 at 10:50 am

Sfârşitul ne găseşte cruzi, deschişi şi sfâşiaţi de data asta, fără amprente, fără putere, sunetul fără amploare, durerea fără credinţă. Carnea grea care vrea tot mai mult să coboare, să se scurgă de pe trup, să părăsească osul şi să se dilate precum smoala pe asfalt, ochii sfredeliţi de pleoape sub care somnul nu voieşte să pătrundă, degetele tremurând ca bătaia maşinilor de scris. Sunt această maşină stricată, mi-am lepădat caroseria, mi-a fost smulsă forţa, mi-a fost împlântat supliciul de a rămâne. De a mă târî mai departe şi mai înapoi în jurul aceluiaşi punct mort în care persistenţa memoriei e cea mai asurzitoare dintre pedepse. Sunt flămândă. Îmi doresc această viaţă fără de memorie, acest pat fără căpătâi, această credinţă desfrânată în lucrurile mari pe care le-am călcat împreună, în ghemul de ani pe care l-am dezlânat cu patru mâini, în oraşul de după.

Nu există după. Mă duc în Iad şi lumea îşi deschide florile să mă primească.

  1. foarte frumoase textele!!
    cele mai calde urari🙂
    hug >:D<

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: