Cosmic Audrey

Ploua Infernal

In deviatii de stereo on September 24, 2007 at 11:24 pm

Ploua Infernal magnify

De doua saptamani viata mea multivalenteaza. Ironic, probabil abia acum ar fi inceput viata.

Te-am gasit intr-o zi pe scari la Universitate. Cu capul in palme, cu aceleasi palme gaurite pe care le cunosteam atat de bine – doar le gaurisera si pe ale mele; am incercat sa zambesc, m-am trezit apoi zambind cu toata fata; molipsitor si ridicol; in toata ploaia nu era nimeni. Ti-ai lasat haina pe undeva si stateai acolo; si am stat langa tine; cu palmele intre ale tale.

‘Azi nu sunt trenuri?’

‘E unul la 11’

Ma uitam amuzat cum iti aprindeai tigara in mijlocul ploii; o tentativa ce-i drept de flambare; caci apa care navalea de pe acoperis stingea tot.

‘Aprinde-o tu; eu stii ca nu stiu niciodata’.
‘De ce te feresti prostule? De cine te feresti? Aici nu e nimeni; aici e doar ..’ Am incercat sa uit trenul, arsura din palma, tutunul si fibrilatia din vena.

Am incercat un zambet prost. Gravitatia o daduse la o parte. Pe ea si ploaia. Si totul dimprejur. Unghiile rosii se adunasera ca niste buburuze pe gura sugrumata de paranteze. As fi vrut sa-i spun atunci. Ca trebuie sa plece si sa nu se mai intoarca. M-as fi intors chiar eu; dar m-a simtit; alerga cu sminteala in sange dincolo de lumea pe care o lasasem in acea zi.

* * *
In ziua in care nici gandul nu tacuse eram amandoi muti. Aerul dintre noi electric, suprasaturat de taceri descompuse, condensat pe obraji, in gat, in diafragma. Germineaza in mine dorinte si sfarsiri.

Uneori dorul ma durea atat de tare ca nu reuseam sa plang. Si atunci luam strazile la rand, peretii, zidurile si

tacerile si iti urmam umbra pe drumurile pe care le uitasem impreuna. Intr-o zi mi-am privit mainile in oglinda; mi s-a

parut ca sub piele zaceau falduri de nicotina. Mi se innegrise sangele, arterele, tot, musteau, tanjeau dupa urmatoarea

repriza. Priveam la gaurile negre din palme; si ti le sarutam agonic; incercam poate sa-ti trag toata deznadejdea cu buzele si sa o sorb in mine;

‘De ce faci asta? In fond si la urma urmei maine se vor termina toate ironiile pe care le-am dormit’
‘De ce nu te inteleg..?’
‘De ce ma iubesti copilule?’
‘Si atunci de ce imi dai drumul?’

* * *

Ti-as fi rupt hainele din primul tren. Aiurea, si nu ma opresc decat dimineata, cand cad peste pat cu obrajii spalati

de nesomn si terori. Picioare care bat gara si strazile. Te-am vazut odata; ziua nu-mi spunea nimic pana s-a adancit

intr-o hidoasa comatoza. Cand fumez ultima tigara ma inchin sfincsilor de pe acoperisuri.
Maine are sa ploua infernal. La fel ca atunci cand lumea s-a dezmarginit.

‘Visez lumea cand toarna; in culorile atmosferice si in petele tavanului; si vreau acoperisul interminabil de pe care sa pornesc cu tine.’
Si atunci voi merge singur pe strada si ma voi impusca in cap. Si nu vor mai fi minciuni.

Tags: drugz | Edit Tags Sunday January 28, 2007 – 04:31pm (PST) Edit | Delete | Permanent Link | 13 Comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: