Cosmic Audrey

Lifelines

In deviatii de stereo, Fluture, Insomnia, Love.and.the.city, Loverdose on September 24, 2007 at 10:54 pm

 

Astea sunt palmele mele. Povestile lor condensate intr-un an de cenusa cu care mi-am sters fata si ochii de atatea ori. Infiltrate adanc in personajul pe care ma straduiam sa ti-l expun zi de zi. Nu ai inteles ca numai aici sunt eu? Stii, e funny, totodata; incepusem sa-ti zic mai devreme; cum stii ca disperarea a fost dezmarginita cand nu-ti mai e frica de caderi, de taisuri, de niste pastile intr-o palma sau de cuvinte aruncate alandala..Nu cred ca trebuie sa fi deplasat sa o gandesti; doar foarte dezamagit. Imi spusesem la un moment dat ca fericirea ne-o facem singuri; poate asa e sau nu; si daca asa e dece am ajuns din nou aici? In sugrumata incercare de a pleca si de a ramane in acelasi timp, cu mintea perforata de acelasi ideal, pentru k de mult nu mai e o idee.

O inspiratie? Sa-ti multumesc asadar pentru expunerea care mi-a adus 12500 de page views? Sa-ti multumeasca altii pentru transupunerile care m-au costat cuvinte dezgolite de nervi si aprindere. Poate a meritat. Dar am meritat? Nu ma mai uimeste cat de usor devine sa arunci cuvinte..mai inseamna ceva? Un ‘te iubesc’  lasat aiurea pe o pagina de blog, intr-un sms, mai are ceva in el? Vreau sa vad substanta, dragii mei, nu abureala ieftina de care pot sa beneficieze oricine are chef si timp pe genialitati gen hai cinci et co. Vreau sa vad, si sa stiu. Daca asa e; si vreau sa pot s-o zic; dar nenorocirea asta din tine de care mi-e scarba si nu ma lasa sa inchid ochii mi-a secat abilitatile relevante; si atunci de unde sa mai dau; vorba vine, saltand din subiect in subiect, ce-ar fi sa ii trimit pe toti la tine, ca sa le dai ce eu am stiut si uitat sa concep…Ma faci sa rad chiar..

Si probabil ca mi-am raspandit si gandurile de om normal; si desfiintarea in care generic ma simt picata nu are rezolutia necesara pt k sa o pricepi..nu te condamn, eu nu mai am scapare; si din nimic nici n-as avea cum. nici spatiu, nici gand, nici liniste; nu ma mai simt nici copil; nici zambet sincer; nici somn; nici gand; nici motive; caderea libera.

Mai e un motiv de-ajuns? Despre fericirea care sa vina sa ma loveasca in fata; sa ma gaseasca fara sa o mai urmaresc fara capatai; si sa-si lege sforile de mainile mele fara sa uite sa-si dea drumul la timp..alta data. Regret ; si camera se umple de regrete; de negru si de zapada pe care n-am reusit s-o ascund.

Ma intorc, si stiu ca lumea pe care o las din maini nu mai cuprinde decat un trecut de larguri; il strang ca sa-i uit gustul si durerea, te iubesc, iti dau drumul, da-mi si tu mie.

Tags: love.and.the.city | Edit Tags Saturday December 9, 2006 – 05:07pm (PST) Edit | Delete | Permanent Link | 9 Comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: