Cosmic Audrey

Broken heart disease

In Love.and.the.city, Loverdose, Mr. Badside, My bitter half, Omul foarfece, Teatrumatisme, Trip, vodka on September 18, 2007 at 12:39 pm

 af19.jpg

am ascultat toata seara numai david gray si alice in chains; notele, suntele, vocile, toate pareau atunci noi, fiecare vers lovea texturat in creier cu brutalitatea inconstientei.

sunt 36 de ore de cand nu am mai dormit. totul se deruleaza prea repede, tot ce mintea a pastrat e poza zilei de 7. in rest nimic nu razbate. totul e vag si vid. as transpune asta pe o pelicula alb negru. intotdeauna a siut sa poarte extremul sentimentelor dincolo de ecran cu o pregananta mai mare decat cea a culorii.

nu dorm, si oricat ar fi de obosit trupul, golul din gat ma tine treaza si fara scapare.

asta este o insomnie. ii astept sfarsitul cu impacarea pe care doar nebunii care si-au acceptat cu seninatate conditia, atunci cand luciditatea le-a permis-o. m-am imbracat cu regretele acestui final; mi-am cernit ochii din el, mi-am golit sufletul pentru el si am muscat cu mainile si toata viata din acea promisiune care niciodata nu intazria sa prefigureze finalul.

in noaptea asta adun toate zilele si tot ce-mi amintesc. cap la cap, pana la capat, o sa astept dimineata, sau o sa adorm cu muzica cu care m-ai legat de tine. si cu mainile desenandu-ti alaturi conturul. am invatat asta de la tine. cine doarme acum in jumatatea dreapta? nu pot trece de ganduri, se izbesc in fiecare acord, si aluneca prin intuneric in desene si imagini si in valuri de albastru si galben.

m-am gandit cum suferinta prinde radacini in noi. cum uitarea devine un moft pe care doar o sticla de vin sau de vodka il poate permite. cum dezirabilitatea ei ajunge atat de mare incat pustieste tot dintr-un capat in altul.

m-am gandit cum azi dimineata cand in sfarsit somnul venise la fel de agreabil si de dorit ca drogul uitarii nu-mi aminteam daca e toamna au primvara.

m-am gandit si cum in fiecare zi a crescut prin mine si cum radacinile de care vorbeam te-au strans intre ele. cum o sa-mi lipseasca si cum nu o sa uit. pentru ca paharul a incetat sa devina leacul pentru luxul uitarii, atunci cand ne-am pierdut unul de altul.

sunt mai fericiti cei care uita? suntem mai fericiti astfel privati de propriul trecut? spalati de amintiri si de dureri, prinsi cu totii intr-un scenariu de ‘eternal sunshine of the spotless mind’ ?

m-am gandit cum te-am cunoscut si cum nu am stiut niciodata cine vei fi devenit. m-am gandit cu stupoare la cate de multe renuntam cand ne dam seama ca iubim. si cat de mult le dorim celor pe care ii iubim fericirea pe care noi nu o mai avem.

i’ll meet you in another life, when we’re both cats.

Tags: | Edit Tags Tuesday October 10, 2006 – 05:59am (PDT) Edit | Delete | Permanent Link | 0 Comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: