Cosmic Audrey

Metrou

In Uncategorized on September 13, 2007 at 12:01 pm

M-am intrebat mereu de ce in metrou toti oamenii par tristi, adanciti in ei insisi, cu privirea pierduta aiurea si parca fara nici un gand, fara nici o tresarire, fara nimic de zis. O fi din cauza ca dincolo de geamurile negre nu se vede nimic si atunci privirea n-are dupa ce s-alerge? De fapt,

ed1e.jpg

De fapt, toata lumea e asa in metrou. Ii avem intai pe cei care merg la serviciu in fiecare dimineata, si care in monotonia lor zilnica si fara final se complac in somnolenta asteptarii statiei urmatoare..apoi cei care se tarasc spre scoala si ase si pentru care dimineata nu mai aduce nimic senzational, colegii si pretenii care se intorc in grupari masive si scandaliste intr-un mod joyful sau crizat..in principiu oameni cat se poate de normali fiecare in treaba lui..
Eh, da hai sa nu uitam categoriile speciale.. la suprematie s-au aflat vesnic si nemilos aurolacii! Surclasandu-i pe de-acum trecutii batranei sau cersetori (asta deja devine o eticheta prafuita), acesti milogi notorii de, aparent, toate varstele, culorile si parfumurile, mici multi, adesea excesiv bronzati si din cale-afara de voiosi si insistenti (freaky moment, dar si persistenti…) populeaza si polueaza intreaga retea METROREX, fiecare fiind mai dornic decat celalalt sa-si tanguie balada, ce intotdeauna are ca protagonisti un tata denaturat, ce a fugit/murit, nu inainte de-a schilodi/vaduvi mama, care in majoritatea cazurilor se odihneste adanc si cu tristete pe-un modest pat spitalier, precum si un vast familion cu o rata a natalitatii de 16 plozi zglobii si, natural, flamanzi din cale afara..

Dar ca sa nu stagnez in subiect voi mai enumera si alte raritati, de-acuma la ordinea zilei, cu care se poate lauda metroul bucurestean in eterna sa splendoare. De cand fitzele au umplut capitala, pasajul ce leaga cele doua Uniri a devenit instant pasarela de etalare a activelor populatiei care, in mod straniu, prefera metroul comodului taxi, cu unicul scop de a prinde la public..e si asta o metoda.. cizme care mai de care mai fuzzy, roz, cu blana, genti, papuci si botoshi, celulare jmechere, ochelari de soare in perioadele mai mult sau mai putin ploioase, fitzele se simt ca ele acasa.. chiar si ultimii aurolaci au fost invinsi de atata show…

Si mai sunt unii..cand avem si noi ce au ei..ii privim cu indiferenta.. cand nu, cu o ciuda aproape ostentativa.. Dupa 4 toata platforma de la Unirea 2 se umple. Fiecare se opreste intr-o continua asteptare si te simti ca-ntr-un scenariu dragutz de la o reclama Connex..si crezi ca va fi cineva acolo sa te astepte si pe tine, chiar cand nu e.

Ma urc in metrou in fiecare dimineata. Dar azi. Am incercat sa zambesc si sa caut un zambet care sa-mi raspunda la fel, dincolo de toate chipurile alea inchise in ele, de toate privirile reci si fara inteles. Fara amintiri parca sau doar cu mintea prea plina de ele, fara vise sau cu prea multe imagini pe care le-au pierdut. Si cand l-am gasit, intr-un final, mi-a amintit de toate povestile pe care le stiam, de toate iubirile mele, de tot ce mi-a adus fericire. Ca un vis din care nu trebuie sa ma trezesc decat cand cobor.

Tags: metrou | Edit Tags

Tuesday February 28, 2006 – 02:34am (PST) Edit | Delete | Permanent Link | 15 Comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: