In oglinda mea traia , pana nu demult, o fantoma. un om cu chipul de var si bratele de fum, cu buze de trist si matasos casmir si fruntea de-alabastru. ma privea de dincolo de sticla cetoasa, in fiecare dimineata de martie, fara sa scoata vreodata un cuvant, fara sa -si schimbe expresia neclintita si rece care-i stapanea figura, fara sa zambeasca sau sa planga. o papusa de circ care-si pierduse masca.
Era acolo si atat. Nu-l gaseam niciodata la intoarcere. isi risipea nefiinta intre sticlaria difuza pentru a renaste pana in urmatoarea dimineata.
Uneori intindea unul din bratele sale stravezii catre mine, si trecand prin l;uciul de cristal, se trasnforma in fum. imi aducea mereu aminte, fara cuvinte, si parca ma mustra.
Alta data a-ntarziat s-apara. iar cand a venit, parea un altul. chipul de var se colorase, bratele prindeau contur si consistenta, fruntea se desclestase, lasand loc pe buze primului suras. iar ochii cei fara de speranta ma priveau pentru prima oara. mi-a spus doar atat :”ai sa uiti.”
Acum nu mai e nimeni acolo. fantoma din oglinda s-a spulberat incetul cu incetul, de parca n-ar fi existat niciodata. privesc in geamul cu doua chipuri dar nu mai vad decat un zambet.
al meu.
Tags: | Edit Tags
Sunday March 26, 2006 – 11:02pm (PST) Edit | Delete | Permanent Link | 2 Comments
