Despre plante, am citit demult ca, atunci cand le smulgi, trupul lor imbibat de seve scoate tipete sfasietoare, ce nu pot fi citite decat cartografic.
Despre oameni, am citit de curand ca, atunci cand se despart, durerea este atat de insuportabila pentru ca sinapsele formate pe de-a intregul indragostirii, trairii si descompunerii relatiei se rup.
Spre deosebire de plante, oamenii nu si-au invins primitivismul de a tipa, a rage, a se tavali pe podele si a-si sugruma consortii. Ei zbiara din toti rarunchii, plang cu inflacarare si jelesc fiecare clipa a actului incheiat. Cand reusesc sa duca supliciul si sa-l inchida adanc in sine, purtandu-l cu discretie, incep sa-si simta inima, pompand ca o valva uriasa, durerea prin toate arterele, paralizand umeri, degete si maxilare. Trupul imbibat astfel de agonii emite tipete sfasietoare, ce pot fi citite cardiografic, sub forma atacurilor de cord.