“Cand eram in liceu imi placea sa cred; fara a fi intuit secvential neputinta de a o mai face, in paranoia dulce instaurata mai tarziu. Imi placea pentru ca aveam optimismul infatuat al copilului care a descoperit dragostea si se bucura de ea ca de un fruct plin de seva unei complexitati derizorii, si nu a fost muscat de gura poleita de fiere a deceptiei. Mi-a placut mult mai tarziu sa refuz realitatea, cand in expectativa e a fi iubit gaseam mereu forta candida de a ma repune pe piloni si de a lupta, cu comprimarea plastica a fluturelui zdrobit sub sticla, cu creierul sfaraind de sperante.
Austeritatea ucide punctat sperantele. Le decapiteaza vadit flamanda, inoculandu-le virusul nebulos al stagnarii. Ea matura cu precizie prin ungherele constiintei si scoboara sangele din creier in talpi inainte de a fi prins curajul sa izbucneasca. Ea incendiaza apostrofic obrajii si adanceste degetele in pumn. Ea nu lasa nimic dupa desclestare.”
Tags: insomnia | Edit Tags Saturday May 12, 2007 – 01:15pm (PDT) Edit | Delete
